02 iulie 2009

SCUIPĂTOAREA: O VIZIUNE GLOBALĂ, ESENŢIALĂ

"Birocraţi de la Bruxelles", fugiţi!

Cum aţi putut? Cum aţi îndrăznit să-i spuneţi lui "Apollo naţional" că e nu doar incompetent, ci şi foarte prost?

Voi n-aţi văzut ce-au păţit licuricii afurisiţi, care, după ce i-au supravieţuit lui Dick, se împiedică de-o "stincky gipsy" (asociere pe care nici măcar gugălu' n-o poate face)?

Voi n-aţi văzut ce-a păţit tontu' ăla de kaghebist fără suflet? Cum şi-a luat-o?

Unguru' nici nu-şi mai simte fesele la câte-a încasat.

Ăla de la Kiev se trezeşte şi-acum noaptea ţipând de frică.

Psihopatu' (pe bune) ăla roşu'n ceru gurii o să rămână singur în ţară.

Voi chiar n-aţi înţeles?

"Tâmpiţilor!"

Când B mic grăieşte nici iarba nu creşte. Din respect, măi, papioane neruşinate ce sunteţi!

Aici nu e vorba de faptul că gura vă miroase din ce în ce mai mult a ruble. Aici e vorba de un principiu de o importanţă istorică, fundamentală, gugăliano-socratică de-a dreptul: B mic nu greşeşte nici chiar când spune el singur că greşeşte.

"Nepricepuţilor!"

B mic nu e o văcuţă să-i spuneţi voi cât rahat să producă. Oricum, de când beţi ceai doar cu Pălărierul, aţi ajuns să credeţi că dacă unii votează nu e da, doar pentru că spuneţi voi aşa. V-aţi trezit acum să fiţi riguroşi!

Măgarilor! (asta e de la mine)

O să vedeţi voi. Odată trimite B cel şi mai mic o aviarrra gripa peste voi, gâştelor ce sunteţi! Acuş vine aia mică cu mintea odihnită şi din două vocale vă face de nici n-o să mai ştiţi unde e "judeţul" Bruxelles.

Voi credeţi că e de joacă aici?

Pixuri fără ieuro ce sunteţi!

Fugiţi cât mai puteţi!

Urmează China, nu?

26 mai 2009

----

01 mai 2009

O, ZEI!

25 aprilie 2009

MARE DE APRILIE

FOTO: A.T.





27 martie 2009

BOW-WOW


FOTO

Beep, sheep! You're full of shit!
The boor bon-bon, bo-beep,
really.
Don't boogle at the bog,
stay bolt.
No boding, please
Better bongo, sheep.
Boss box and pax
No paradox.
Boggie, bob up!
Oh, Boh, boh, bo, b


Political botulism.

21 martie 2009

"TRĂDAREA CĂRTURARILOR"

"În trecut, omenirea, mai exact Europa medievală, ghidându-se după valorile impuse de cărturarii ei, făcea răul, dar cinstea binele. Dar se poate afirma că Europa modernă, călăuzită de magiştrii ei care-i laudă frumuseţea impulsurilor realiste, face răul şi cinsteşte răul."

"Sfârşitul logic al acestui realism integral profesat astăzi în omenire este un masacru organizat între naţiuni şi între clase. S-ar putea imagina şi altul, contrar: o reconciliere în numele singurului bun adevărat, pământul însuşi, care nu poate fi exploatat decât în colaborare; atunci dorinţa de a se simţi distinct ar fi transferată de la naţiune la specie, iar aceasta s-ar ridica, mândră, împotriva a tot ceea ce nu este ea însăşi.
În fapt, o asemenea mişcare există; există, mai presus de clase şi de naţiuni, o voinţă a speciei de a stăpâni bunuri; iar când o fiinţă omenească zboară în câteva ore de la un capăt al pământului la celălalt, specia întreagă palpită de mândrie şi se înclină la ea însăşi ca la o specie aparte din întreaga creaţie.
În fond, ceea ce propovăduiesc marii directori de conştiinţă ai zilelor noastre este tocmai acest imperialism al speciei; nu naţiunea, nu clasa le exaltă Nietzsche, Sorel, Bergson, ci omul şi geniul său de a se înstăpâni asupra pământului, iar Auguste Comte îndeamnă întreaga omenire şi nu doar vreo parte a ei să se afunde în conştiinţa de sine şi să se constituie, în sfârşit, în obiect al cultului său.
Ne-am putea gândi uneori că o asemencea tendinţă se va afirma progresiv şi va face să înceteze toate luptele dintre oameni; se va ajunge astfel la o "fraternitate universală", numai că, departe de a anihila spiritul naţional cu poftele şi trufiile lui, ea va fi, dimpotrivă, forma lui supremă, naţiunea numindu-se Om, iar duşmanul - Dumnezeu.
Şi atunci, înregimentată într-o imensă armată, într-o imensă uzină, nemaiştiind decât de eroisme, discipline şi invenţii, batjocorind orice act liber şi dezinteresat, perfect hotărâtă să nu-şi mai plaseze idealul dincolo de lumea reală şi nemaiavând alt zeu decât pe sine însăşi şi bunul ei plac, omenirea va săvârşi lucruri mari, va dobândi stăpânirea cu adevărat grandioasă a materiei înconjurătoare şi conştiinţa cu adevărat voioasă a puterii şi a măreţiei sale.
Şi istoria va zâmbi la gândul că Socrate şi Isus Cristos au murit pentru această specie."

JULIEN BENDA, "Trădarea Cărturarilor", 1924 - 1927

18 martie 2009

NON-LINIŞTEA

"LOCKIT: Gata, Mary, din clipa asta organizaţia noastră deţine practic, controlul asupra întregii garnizoane a lumii interlope londoneze!
MARY: Ai avut însă de furcă, nu glumă! Nu-i aşa?
LOCKIT: Câştigarea controlului asupra poliţiei londoneze a fost floare la ureche în comparaţie cu asta!
MARY: Oricum, e ciudat, dragă Bill: nimeni nu ştie de existenţa organizaţiei noastre, în schimb toţi o slujesc."
VACLAV HAVEL, Opera Calicilor (Caruselul), prelucrare după John Gay